Japonia din trecut, o insulă în mijlocul oceanului, un bărbat frumos, dar sărac, care se îndrăgostește iremediabil de cea mai mândră și înstărită fată din ținut. Așa începe unul dintre cele mai apreciate romane semnate de Yukio Mishima, acest scriitor-samurai, care avea să schimbe pentru totdeauna literatura universală. Ceea ce, la prima vedere, pare a fi o poveste de dragoste sortită eșecului, se transformă într-un adevărat carnaval al sentimentelor contradictorii. Aici, în pustietatea aceasta, timpul pare că a stat pe loc, ori toate ceasurile au încetat să mai bată, iar iubirea încolțește simplă și temătoare. Personajul principal, un tânăr de o frumusețe rară, pe care însă nu o conștientizează, ajunge să lupte cu morile de vânt pentru a-și cuceri aleasa. Dincolo de simpla, aparent banală, poveste de iubire, scriitorul reușește să strecoare în text tot soiul de răsturnări de situație.
Imediat după finele celui de-al doilea Război Mondial, Japonia se găsea într-un colaps economic și politic, dar ducea și o criză identitară. Astfel, scriitorul reușește să capteze câteva momente cheie și își pune cititorul pe gânduri. Revenind la subiectul central, observăm că protagonistul operei se aseamănă puternic cu tânărul Mishima, care a avut parte de o educație aproape draconică. Înțelegem că autorul se identifică cu personajul său și îl modelează după cum el însuși a fost modelat de către părinți. Astfel, cartea pune un accent deosebit pe partea sentimentală a eroului, dar și pe tăria psihică a acestuia. Lupta interioară se suprapune la un moment dat cu lupta fizică, iar ororile războiului sunt încă prezente în teritoriu, deși conflagrația s-a încheiat în mod oficial.
Mishima oferă un adevărat spectacol, îmbină iubirea cu realitatea și adaugă un peisaj pe cât de pitoresc, pe atât de straniu. Romanul nu găzduiește un număr mare de personaje, însă acțiunea este atent concentrată în mâinile fiecărui participant. Personajul feminin este cumva absent, el fiind adus în prim plan mai mult prin reveriile eroului, decât prin intermediul autorului.
După cum ne-a obișnuit, Mishima se avântă în detalii crude, ne izbește cu tot felul de destăinuiri și simțim din ce în ce mai puternic amprenta personală. Imaginile dezolante se împletesc cu unele de o liniște pe care nu o înțelegem și care ne macină până la ultima pagină a manuscrisului. Spre final, primim unele lămuriri și reușim să dezlegăm misterul, dar suntem șocați de serenitatea cu care autorul ne-a condus până în epilog.
Romanul ajunge rapid în toate punctele de vânzare din lume, tradus în peste 20 de limbi de circulație mondială, și chiar ecranizat câțiva ani mai târziu. Iubitorii literaturii japoneze vor fi încântați să găsească opera pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2010), Univers (1975).