Zadie Smith - Dinti Albi

Zadie Adeline Smith s-a născut la 25 octombrie 1975 la Londra, Anglia, Regatul Unit și este o scriitoare de proză scurtă engleză, romancieră și eseistă universitară, titulară în Scriere Creativă la Universitatea din New York, din septembrie 2010. Romanul cu care ea a debutat este „Dinți albi”, publicat în anul 2000, devenind la scurt timp un best-seller și fiind câștigătorul a numeroase premii, ca: „Premiul James Tait Black Memorial” și „Premiul Betty Trask”. A devenit Zadie din Sadie la vârsta de 14 ani când și-a schimbat numele. Cei doi frați ai ei mai mici sunt persoane publice (rapper-ul și comediantul Doc Brown și rapper-ul Luc Skyz). Deși și-a căutat vocația în adolescență în lucruri precum step, teatru muzical, jazz sau jurnalism, literatura a devenit cea care i-a acaparat tot interesul. După ce a studiat la „Malorees Junior School” și „Hampstead Comprehensive School”, a studiat literatura engleză la King’s College, Cambridge, iar în timpul studiilor la Cambridge a publicat o serie de povestiri scurte „The Mays Anthology”, într-o colecție studențească. Această serie a atras atenția unei edituri care i-a oferit un contract și suport pentru primul său roman, iar Zadie a luat decizia de a contacta un agent literar și a fost apoi reprezentată de A. P. Watt. În anul 2001 s-a întors ca invitat să redacteze antologia. Pe baza unui manuscris parțial al romaului „Dinți albi”, introdus încă din 1997 în lumea editorială, înainte de finalizarea lui, s-a organizat o licitație care a fost câștigată de către Hamish Hamilton, iar Zadie a finalizat cartea în ultimul an la Universitatea din Cambridge. După publicare, debutul scriitoarei a devenit subiect de discuție într-un eseu plin de controverse, de critică literară sub semnătura lui James Wood „Uman, Prea Inuman”, în care Smith este criticată că sentimentele și partea umană lipsesc și a încadrat romanul unui gen contemporan numit realism isteric, spunând că informația este cea care ține locul personajului. Smith i-a răspuns criticilor lui Wood în anul 2001, într-un articol „The Guardian”, fiind de acord cu argumentul de bază al acestuia legată de scopul general al isteriei în romanele contemporane și că vor fi depășite fără efort, însă a respins alăturarea romanului său de debut cu nume de autor importanți precum David Foster, Don DeLillo, Salman Rushdie și argumentul de realism isteric. Legat de preocupările lui Wood referitoare la cultura, dar și literatura contemporană, ea nu face altceva decât să își descrie propria angoasă, stare de anxietate ca scriitor și susține premisa conform căreia literatura ar trebui să reprezinte o îmbinare utilă a inimii și capului și nu văzute sau interceptate separat. După romanul de debut, în anul 2002 publică „The Autograph Man”, care deși este un succes, nu este la fel de bine primit în lumea criticilor, însă cel de-al treilea roman publicat în anu 2005 „On Beauty” a fost nominalizat la „Premiul Booker”, iar în 2006 s-a bucurat de „Premiul Orange pentru Ficțiune” și „Premiul Anisfield-Wolf”. În anul 2010, după ce a predat ficțiune la Universitatea Columbia, s-a alăturat Universității din New York ca profesor titular de ficțiune.

„Dinți albi” s-a bucurat în anul 2002 de adaptarea sa pentru televiziune. Azi îl regăsim în edituri precum „Corint” (2006), „Polirom” (2014). Povestea urmărește viețile de pe vremea razboiului a doi prieteni: Samad Iqbal (balgladesh) și  Archie Jones (englez) și a familiilor lor în Londra.

Archie Jones, în vârstă de 47 de ani, a cărui viață nu a fost una neapărat fericită, fiind părăsit de soția sa italiană, încearcă să se sinucidă prin gazare, singur în mașină, în ziua de Anul Nou a anului 1975. Din fericire este întrerupt din marele său plan și cuprins de un nou entuziasm pentru viață, aruncă o monedă și se trezește la o petrecere de Noul An, unde o întâlnește pe frumoasa, mult mai tânăra jamaicană Clara Bowden. Archie și Clara se căsătoresc la scurt timp, dând naștere apoi fiicei lor, Irie, inteligentă, dar cu un nivel de încredere în sine foarte scăzut.

Cel mai bun prieten al lui Archie este musumanul bengalez Samad Iqbal, care locuiește tot la Londra. Cei doi își petrec majoritatea timpului într-un pub deschis doar bărbaților. Samad și Archie s-au cunoscut în 1945, fiind înrolați în echipajul unui tanc aflat într-o misiune în Europa, în ultimele câteva zile din Al Doilea Război Mondial, ratând acțiunea de război. După, Samad a emigrat în Marea Britanie și printr-o căsătorie tradițională aranjată, s-a căsătorit cu Alsana Begum, devenită apoi Iqbal. Aceștia au doi gemeni Magid și Millat, de aceeași vârstă cu Irie. Samad duce o luptă interioară cu el, asupra propriului caracter și valori musulmane, fiind „corupt” de maturbare, alcool, sau aventura cu Poppy Burt-Jones, profesoara de muzică a copiilor. În lupta sa de a-și menține moralitatea și tradiția, îl trimite pe Magid la vârsta de 10 ani în Bangladesh, sperând că va învăța tradiția islamului, dar acesta se întoarce drept ateu care își dedică viața științei. Nici celălalt băiat nu se aproapie de tradiții la început, întrucât devine dependent de alcool și desfrâu. Totuși, când Millat vede marginalizarea la care este supus propriul său popor, acesta se înscrie într-o așa-zisă frăție musulmană militantă, numită „Keepers of the Eterna and Victorious Islamic Nation”. La un moment dat, viețile familiilor Iqbal și Jones se îmbină cu viața familiei Chalfen, o familie de evrei-catolici, liberaliști specifici nordului Londrei. Irie, Millat și Magid găsesc un refugiu în failia Cahlfen, în timp ce fiul familiei Cahlfen, Joshua este ignorat și ia calea rebeliunii , întorcându-se împotriva tatălui său (genetician, care exploatează șoareci pentru un proiect controversat), aderând la grupul „Fighting Animal Torture and Exploitation”. La un moment dat, Irie se îndrăgostește de Millat și reușește să se apropie pentru scurt timp de acesta, care apoi o respinge din cauza noilor credințe ale grupului islamic, astfel că Irie, după o întâlnire romantică cu Millat, se culcă cu Magid și rămâne însărcinată, neștiind care dintre cei doi este tatăl copilului. De aici înainte începe o serie antrenantă de evenimente ca extreme ale religiei, tradițiilor, meseriilor, stilului de viață și caracterelor, astfel că finalul este unul total neașteptat.