Zaharia Stancu, scriitor român, prozator și prozator, își începe cariera de timpuriu. Lucrează ca gazetar o bună bucată de vreme, după care devine militant activ de stânga și se axează pe compunerea de poezii, pe care însă nu le va publica decât în a doua parte a vieții.
Director al Teatrului Național din București și Președinte al Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu avea să lase romanilor o moștenire culturală remarcabilă. În prima parte a tinereții nu știe cu exactitate ce carieră dorește să urmeze și se implică activ în clasa politică a vremurilor. Călătorește des in Rusia și alte state din estul Europei, iar, mai târziu, întra într-un conflict cu președinte Nicolae Ceaușescu, fapt ce culminează cu excluderea sa din Partidul Muncitoresc Român. După acest episod, este bănuit ca ar fi agent al Securității Statului și că ar desfășura diferite operațiunile la porțile Kremlinului. Odată cu abolirea regimului comunist, operele lui Stancu sunt treptat retrase din circulație.
Mai târziu, va fi reprimit în sfera politică, dar implicarea sa scade și, treptat, își îndreaptă atenția spre scris. Scrie proză scurtă și articole de presă, iar, mai apoi, încercă să publice primele romane. Scrieri precum „Zile de lagăr” sau „Secolul omului de jos" vor primi apreciere din partea criticilor literari și vor avea încasări substanțiale.
Romanul „Desculț” reprezintă însă cea mai valoroasă scriere semnată Zaharia Stancu. Apărut în 1948, promovat intens în perioada regimului comunist, avea să fie cel mai tradus roman al unui scriitor român. Fiind reeditat și adnotat în repetate rânduri, va fi tradus în 24 de limbi de circulație mondială, printre care și limba japoneză. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Eminescu (1973), Editura de Stat (1948), Editura pentru Literatură (1968), Eminescu (1982).
Publicat de 16 ori în țară și de 36 de ori în afara României, „Desculț” marchează un moment important în cariera lui Stancu. Încadrându-se în rândul romanelor autobiografice, îl are drept personaj central pe Darie, copil sărman, privat de copilărie. Acțiunea cărții se desfășoară în timpul Răscoalei de la 1907.
Puține scrieri au impresionat de-a lungul vremii, iar „Desculț” este una dintre acestea. Prezentând o cutremurătoare frescă a societății din primele decenii ale secolului al XX-lea, romanul este construit exemplar.
Cartea aduce în prim plan imaginea artistului ieșit din sărăcie, trăind în condiții vitrege și reușind să își evidențieze geniul plătind însă un preț prea scump, dezumanizarea. La o analiză mai atentă, observăm că Zaharia Stancu reușește să surprindă dezvoltarea și ascensiunea unui artist, să îi descifreze temerile și să îl prezinte cititorului drept erou. Călătoria lui Darie este înălțătoare, aducându-i la final gloria, dar pricinuindu-i o pierdere a sinelui, o dezumanizare totală, aruncându-l într-un abis al uitării.